Programul Național "Limes" este un program multianual de cercetare a monumentelor arheologice, care formau granița fostului Imperiu Roman, de pe teritoriul de azi al României, cu scopul înscrierii în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Numele programului provine de la termenul limes, care în istoria romană și în limba latină târzie, desemnează granița fortificată a Imperiului Roman. Limesul roman era un sistem extrem de complex de turnuri, valuri de pământ, ziduri, fortificații de mici dimensiuni, castre și așezări civile aferente.
Înscrierea frontierei romane din diferitele țări pe care le străbate a fost un obiectiv comun al proiectului trans-național Frontiers of the Roman Empire (FRE), care a instituit un monument serial transnațional, sub egida UNESCO. FRE a urmărit ca toate secțiunile frontierei antice, deși aflate în țări diferite, să fie recunoscute ca un singur monument unitar.
Vestigiile frontierelor romane ale provinciei Dacia, constituie, alături de Limesul Germano-Retic, Zidul lui Hadrian și Valul lui Antoninus Pius, deja înscrise în UNESCO, cele mai semnificative elemente ale frontierelor romane, prezente în Europa. Majoritatea siturilor arheologice din România se află în zone rurale, ceea ce le-a asigurat o conservare în condiții mai bune.
Două provincii ale Imperiului Roman au ocupat în antichitate doar o parte a teritoriului actual al României:
Ca urmare, siturile arheologice de pe frontiera romană au fost împărțite în două sectoare:
Coordonarea și răspunderea științifică a Programului Național "Limes" este asigurată de Comisia Națională "Limes" numită prin ordin al Ministrului Culturii, care are rol de organism științific, cu rol de coordonare și control al activităților de cercetare și a celor necesare întocmirii documentației pentru clasarea obiectivelor Limesului roman din România. În Comisie au fost numiți reprezentanți desemnați de către Institutul Național al Patrimoniului, institute de profil arheologic, universități, muzee.
Responsabilitățile pe sectoarele de limes aparțin Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca - sector vest, nord-vest și nord, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe - sector est, corespunzător Carpaților Răsăriteni și Muzeul Național de Istorie a României - sector sud-est și sud, corespunzător Carpaților Meridionali și sudului României, cu precădere malurilor Dunării.
Detalii asupra rolului Comisiei Naționale Limes se pot consulta pe site-ul web al Ministerului Culturii: https://www.cultura.ro/comisia-nationala-limes/.
Detalii despre etapele și activitățile derulate în cadrul Programului Limes se pot consulta pe site-ul www.limesromania.ro.
Un obiectiv al Programului Național Limes a fost atins în iulie 2024, când la a 46-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial a UNESCO s-a luat decizia înscrierii în Lista Patrimoniului Mondial a Frontierelor Imperiului Roman-Dacia. Segmentul românesc cuprinde 277 de situri arheologice și reprezintă cea mai lungă și complexă frontieră terestră a unei foste provincii romane din Europa. Limes-ul Dacic traversează peisaje diverse și este definit printr-o rețea de situri individuale care includ castre legionare, castre auxiliare, valuri de pământ, turnuri de pază, tabere temporare și edificii seculare.
Mai multe detalii, precum și dosarul tehnic de nominalizare se pot obține de pe pagina UNESCO: https://whc.unesco.org/en/list/1718/
Înscrierea Limes-ului Danubian în Lista Patrimoniului Mondial este o etapă în curs a Programului Național Limes. Spre deosebire de înscrierea Limes-ului Dacic, frontiera danubiană face obiectul unui dosar de nominalizare trans-național. Alături de România, contribuie și Bulgaria, Slovacia și Serbia la elaborarea documentației tehnice privitoare la siturile arheologice care se află pe malurile Dunării ce aparțin acestor state.
Institutul Național al Patrimoniului are un rol vital în cadrul Programului Național Limes. INP a contribuit substanțial la asigurarea primului nivel de protecție a patrimoniului arheologic prin înscrierea în Repertoriul Arheologic Național, cerință obligatorie a UNESCO, care cere ca monumentele propuse spre înscriere să fie protejate prin legislația națională. În acest caz, INP a colaborat strâns cu experții celor trei instituții muzeale partenere pentru o documentare și o înregistrare promptă și de calitate a siturilor arheologice în baza de date RAN. Această etapă a Programului Limes a fost cu atât mai importantă cu cât multe din siturile arheologice nominalizate nu sunt încă clasate ca monumente istorice, iar pentru o cartare cât mai exactă a fost nevoie de multe studii non-intruzive și acoperirea unei zone foarte largi, echivalente cu mai mult de o treime din teritoriul României.
De asemenea, INP are rolul principal în elaborarea planului de management care va trebui să asigure prin măsuri adecvate protecția pe termen lung a caracteristicilor esențiale care au stat la baza deciziei UNESCO: valoarea universală și integritatea.
Programul Național „Limes” a fost instituit în România prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2812/27.11.2014 dar nu a beneficiat de nicio alocare bugetară. Ulterior, ordinul a fost modificat prin: OMC nr. 2859/12.12.2014, OMC nr. 2254/13.04.2016, OMC nr. 2544/29.01.2020 și OMC nr. 2548/20.01.2023.
În prezent, atribuțiile sunt stabilite prin OMC nr. 3570/2023 pentru stabilirea măsurilor privind gestionarea Programului naţional „Limes” şi pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale „Limes”.